Satul Tãuti

Cetatea Tautului
Pe teritoriul satului Tauti se afla o cetate medievala asezata pe varful unui masiv stancos, impunator, in dreapta Vaii Ampoiului, la o altitudine de 700 m fata de nivelul marii. Masivul este format dintr-o roca dura, un conglomerat si prezinta deosebite avantaje din punct de vedere defensiv: este izolat si are latura de sud prapastioasa, pana la 30 m adancime, iar cele de est si de nord cu pantele foarte inclinate. Cetatea se margineste la est cu o vale adanca, prin care curge paraul Cetatii, iar la vest cu o mica inaltime si cu paraul Corabiei.
Prima mentiune documentara dateaza din anul 1276 si apare intr-un act emis de episcopul Petru al Transilvaniei, act prin care acesta cere capitlului din Alba Iulia sa i se dea un deal din padurea satului Filesti (azi disparut) pentru a-si construi o cetate.
La 1299 cetatea apare in documente cu numele de Piatra Sfantului Mihail (Lapis Sancti Michaelis) primind denumirea hramului catedralei din Alba Iulia.
In anul 1379 episcopul Goblinus aseaza in vatra satului Tauti, langa malul Ampoiului calugari din ordinul paulinilor care si-au intemeiat aici o manastire. Cercetatorii cred ca deja in anii 1386 - 1389 calugarii au ridicat manastirea, care se compunea dintr-o biserica, chiliile calugarilor si o fortificatie de forma dreptunghiulara cu turnuri. Locul pe care s-a aflat manastirea este denumit de localnici Costei (de la castellum, castel). Aici se mai pot vedea astazi urme de ziduri, caramizi si alte materiale. De acum apar mentionate in documente atat cetatea cat si manastirea.
In anul 1551 Cetatea de la Tauti este ocupata de trupele austriecilor, iar in 1553 nu mai prezinta interes si este abandonata de Habsburgi. Cetatea a fost distrusa intre anii 1553 - 1556, in timpul retragerii austriecilor din Transilvania, cand au fost nimicite si alte cetati. La distrugerea ei contribuind, in egala masura, natura si oamenii.
Pana catre 1570 la Tauti a mai existat manastirea de sub cetate. Insa dupa ce si manastirea a fost desfiintata, meleagurile acestea au devenit mosie princiara.
Cercetarile arheologice au scos la lumina o mare cantitate de materiale: fragmente ceramice, cahle de teracota, obiecte de fier: cutite, varfuri de sageti, sulite, seceri, coase, zabale, potcoave, scarite, unelte de zidarie, ghiulele, cuie, precum si blocuri de piatra fasonata folosite la chenarele usilor si ferestrelor. (Fortificatii Medievale din Piatra din secolele XII - XVI; Gheorghe Anghel, 1986).